vineri, 12 ianuarie 2018

Mustafa ioc problem!



Această relatare are un final la fel de fericit ca poveştile din 1001 de nopţi, în care Şeherezada tăcea cu subînţeles la ivirea zorilor...

La ivirea zorilor, într-o vară încheiată cu câteva veri în urmă, după cum reiese din relatarea martorilor oculari, aceştia erau în număr de patru. Doi baieţi şi două fete, organizaţi sub formă de două cupluri, care efectuaseră o vilegiatură în prietenoasa şi însorita Turcie. Zorile respective erau de duminică, ultimele din acea vacanţă şi îî prinseră destul de morocănoşi şi mahmuri. Mahmureala era una clasică, adică şi însoţită de o acută lipsă de bani. După împachetarea catrafuselor în faetonul din dotare, mahmurii şi mahmurele noastre purceseră la drum, care însemna părăsirea Turciei, traversarea Greciei, a Bulgariei şi sosirea la Bucureşti.

Taman pe când faetonul cu cei patru se apropia de frontieră, acesta începu să pârăie din ce în ce mai zgomotos în partea sa posterioară, organul de evacuare a gazelor perforându-se în aşa măsură încât reclama un transplant de urgenţă. Cei patru români ştiau că o nenorocire nu vine niciodată singură, mai ales duminica, aşa că înfruntară cu stoicism situaţia, şi cu ajutorul unor beri Efes. Această atitudine pozitivă îi ajută să remarce prezenţa unei caşcarabete ce aducea a service auto. Faetonul fu oprit prompt în faţa şandramalei încinse de soarele mai mult decât pritenos, iar conaşii şi coniţele fură întampinaţi cu zâmbet larg şi salamalecuri de strănepotul unui ienicer. Diferenţa era că de data asta urmaşul ienicerulului avea în loc de iatagan o cârpă unsuroasă, iar în loc de iminei, şalvari şi turban se prezenta în şlapi, şort şi maieu fotbalistic. Martorii oculari susţin că aceste detalii îî făcură să se simtă ca şi cum ajunseseră deja la Piaţa Sudului. Replica nepotului de ienicer coborî din faeton pentru alişveriş, având pe lângă şlapi şi maieu o burtică de ghiaur dedat la sugiuc cu bere. Alfel, asemănarea era cât se poate de fericită.
-          - Problem? întrebă mieros puiul de ienicer.
-         -  Problem! răspunse ghiaurul.
Cu ajutorul cârpei şi al expresiei faciale, ienicerul automecanic se informă de natura problemei.
- Toba! explică ghiaurul. Toba... şi urmă semnul cu degetul la beregată care înseamnă finalul absolut.
- Ioc toba?!? se înfioră ienicerul.
- Ioc toba! confirmă ghiaurul cu năduf.
Ienicerul se aruncă în genunchi, cercetă posteriorul faetonului şi se ridică iute, cu cel mai larg zâmbet posibil de la Căderea Constantinopolelui încoace.
- Ioc problem! declară ienicerul.
- Ioc problem? se miră ghiarul.
- Ioc problem! asigură ienicerul futurând cârpa.
Turcul se interesă apoi non-verbal de existenţa unui cric. Cu tristeţe, românul îî explică grozăvia situaţiei:
-          - Ioc cric!
-          - Ioc cric? verifică ienicerul.
-          - Ioc cric! răspunse ghiarul.
-        -  Ioc problem! se grăbi turcul să-l îmbărbăteze pe român. Apoi strigă peste umăr: Mustafa!

Mustafa apăru la chemare.
Martorii oculari relatează că în afara de statura masivă, Mustafa nu se remarca alfel. Până când se apropie de maşină şi la comanda micului ienicer, o săltă frumuşel de bara din spate, spre marea spaimă a cuconiţelor aflate pe locurile din faţă. Când acestea, printre chiţăituride frică, încercară să-i explice lui Mustafa că vor să coboare, spre a-i uşura sarcina, Mustafa flutură prietenos o mână, spunând zâmbitor domniţelor:
-Ioc problem!
O martoră oculară de pe locul din faţă ne relatează că în urma acestui giubuşluc, nu numai că celor două prinţese le trecu pe dată spaima, dar se şi binedispuseră într-atât încât se grăbiră să îşi verifice ţinuta, decolteele şi machiajul, în aceeaşi oglindă-oglinjoară retrovizoare în care Mustafa le zâmbea prietenos, transmiţându-le că „Ioc problem!”, ba cu o mână, ba cu alta.
Preţ de vreun sfert de ceas, ienicerul meşteri pe sub faetonul ţinut de Mustafa pe bazin, în timp ce cuconiţele se asigurau vesele că „ioc problem!”, obligându-l pe zâmbitorul Mustafa să confirme, ba cu o mână, ba cu alta, că absolut „ioc problem!”.

Reparaţia aduse fericirea nu numai domnişoarelor, datorită „îndemânării” lui Mustafa, dar şi domnilor, cărora li se solicitară doar 25 de dolari.

Când faetonul se îndepărtă spre graniţa de miază-noapte toată lumea era extrem de fericită, domnişoarele având chiar senzaţia secretă că la un moment dat Mustafa ţinuse automobilul fără nicio mână.

 (Mulţumesc, Ileana, pentru relatare ca martor ocular)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu