sâmbătă, 29 octombrie 2011

Ziua morţilor vii

M-am trezit devreme, cu un sentiment nelămurit. Începea o zi de vineri aproape obişnuită. Cele două evenimente speciale ale zilei urmau să se consume rapid în decursul dimineţii, după care puteam să să reintru în normalitate.

Am reuşit să asist plecarea agentului nostru special în deplasare la Sovata, cu maşina verişorilor. Datorită acestei plecări, mai urma să duc şi pisica la bunica. Nu este bunica mea, mai degraba a pisicii, şi asta prin adopţie. "Bunica" este o doamnă foarte simpatică, de peste 70 de ani, locatară a curţii unde am stat şi noi şi unde pisica este obişnuită. Drept pentru care, pisica este expediată "în tabără" când lipsim mai mult de acasă.

Pe când mă duceam să aduc maşina într-o poziţie propice preluării pisicii, am remarcat un Logan bleumarin în care se încărcau ghivece şi buchete cu flori. Deoarce acestea păreau să provină din scara unui bloc, mi-a trecut fugar pe sub bască gândul că cineva şi-a făcut o seră în sufragerie. Perfect de înţeles, pe criza asta.

În centru, limuzina aia lungă şi albă trecea claxonând a nuntă. Nu părea nuntă de ţigani. Straniu, dar poate mai nou se fac nunţi şi vinerea. Ăia mai bogaţii, care vor s-o lungească până duminică, probabil...

Transportul pisicii a decurs normal, doar cu câteva mieunături nemulţumite. După această operaţiune, fiind în apropiere de piaţă, m-am dus să procur nişte ouă. Un pic stranie aglomeraţia, prin care mişuna o pleiadă de cerşetori. Unul, relativ tânăr, se târa în cârje şi mormăia cu o voce impresionantă de bariton un refren despre sănătatea românilor. Registrul sănătăţii era adoptat şi de un bunic prosper, cu un carton explicativ. Bunicul repeta  politicos "un caz complicat de operaţie la inimă". Lângă intrarea în hală, un cerşetor sfrijit, dar vesel, ura sănătate tuturora. Posibil să fie Vinerea Mondială a Sănătăţii, mi-am zis. Senzaţia stranie a continuat şi când am descoperit că ouăle de 50 de bani deveniseră 55. Pe lângă cele de 60 de bani, producătorii îmbogăţiseră oferta cu un super-sortiment de ouă de 70. Probabil ăstea aveau servo-direcţie pentru eliminarea colesterolului. Am rămas pe varianta tradiţională de 55. Am ieşit în soarele care învăluia nediscriminatoriu mulţimea. Cerşetorul-bariton, care interpreta şi rolurile de bolnav mintal şi hadicapat cu picioarele, a avut un moment de slăbiciune în interpretare, în care s-a confirmat că acestea sunt perfect normale. Am avut un vag impuls de a-l sfătui să participe la "Românii au talent". Mi-am ţinut totuşi opinia pentru mine, lăsându-l să ia singur această decizie care i-ar putea transforma radical cariera. Repet, vocea avea un potenţial deosebit.

Pentru că aveam ouă de 55 şi eram la mai puţin de un kilometru de atelierul mecanicului, am zis să-i fac o vizită inopinantă. Vroiam să aflu dacă pot să-mi schimb singur un o-ring şi de unde pierd copios ulei. Si posibil şi lichid de răcire. Mecanicul nu era, doar ajutorul său, un student politehnist basarabean. L-am întrebat dacă ştie să schimbe o-ringul. Băiatul n-a zis nu, dar nici nu părea prea sigur. Dacă sunteţi curioşi, o-ringul este un inel (ring) în formă de O. Nu ştiu de ce se numeşte aşa de pleonastic. Ştiu doar că e cam scump, pentru o biată brăţăruşă de cauciuc. 10 lei mai exact. A venit şi mecanicul şi senzaţia de zi stranie s-a accentuat. "Îţi curge ulei de la ambele semeringuri. Trebuie dată jos cutia de viteze". Am dat să zic că din slabele mele cunoştinţe de mecanică, uleiul nu curge în sus. Adică blocul motor era plin de ulei şi mai sus de zona semeringurilor. Am plecat, pentru că acum eram convins că ziua e stranie.

Fiind vineri  încă înainte de prânz, mi-am zis că mai am timp să cumpăr nişte ulei de motor. O-ringul urma să mi-l schimb singur, după care aveam să verific dacă uleiul mai curge în sus. M-a rătăcit pe nişte străduţe, iar un VW Passat negru, nou şi lustruit, m-a claxonat frenetic şi gherţoiul de la volan a pornit în urmărirea mea. M-am oprit şi gherţoiul a început să se lameteze că era să-l accidentez. Mi-am cerut scuze ca să scap de parlamentări, deşi habar nu aveam de unde apăruse. Gherţoiul a fost satisfăcut şi, straniu, m-am trezit că am ajuns aproape la destinaţie, deşi mă rătăcisem şi mergeam la ghici.

Am cumpărat uleiul şi pe drum înapoi am înţeles ce se întamplase cu gherţoiul. Pe străduţa, pustie de altfel, pe care eu intrasem virand la stânga, Passatul negru era parcat pe dreapta şi vroia să plece de pe loc. Fără să semnalizeze. Că doar el e Passat lustruit şi eu Cielo rablit şi jegos. Normal că trecusem pe lângă el, văzându-mi de drum. Aşa se explică urmărirea gherţoiului.

M-am oprit să iau şi cafea, de la Caffe River. Magazinul închis. Citesc orarul: "LUNI - VINERI: 09 - 17". OK, păi încă nu e ora 17. Apoi am înţeles, deşi mi-era greu să cred. Azi e SÂMBĂTĂ!!! Se apropie Ziua Morţilor. De aia aglomeraţie şi cerşetori prin  piaţă.

Am ajuns la "Costel" şi am observat că, foarte straniu şi extrem de enervant, cineva îmi rupsese placa de pe portă. Mai rămăsese, stingher, doar cuvântul "cazare". Fiindcă suntem aproape de Haşdeu, şi IERI a fost VINERI, posibil să fie opera unui stundenţaş beat. Păcat că nu l-am prins în flangrant. Cred că ar fi sărbătorit Ziua Morţilor cu anticipaţie. Turbam de nervi. De ce face un cretin aşa ceva este o întrebare care conţine răspunsul chiar întrînsa. Şi totuşi îmi săreau arcurile de nervi...

Am raşchetat o bere şi am tras un somn de paznic, pe canapea. Apoi m-am demetict şi mi-am schimbat singur o-ringul ăla. Şi am scris această relatare fidelă a straniei zi de azi, care nefiind încă a Morţilor, putem spune că este a Morţilor Vii.

Happy Halloween!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu