sâmbătă, 22 octombrie 2011

Întâlnire cu primar la trening şi sacoşă

Seară târzie de octombrie cu vreme de noiembrie, pe o alee din cartierul Mănăştur. Pedalez la deal, penultima pantă din traseul spre casă. Un bărbat în trening negru închide portbagajul unei maşini negre...

Cu o semi-surprindere, constat că persoana nu este nici mai mult nici mai puţin decât fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar. Are în mână o sacoşă de nailon şi mă priveşte fugar peste umăr. Privirea este îngrijorată, dar nu cred că din cauza mutrei mele de pedalagiu cu ochelari aburiţi de efort. Probabil s-a obişnuit să-şi asigure spatele, în vremurile astea tulburi şi lipsite de simpatizanţi. Mai ales la o oră în care întunericul şi frigul au golit Mănăşturul de băieţii care sparg seminţe pe lângă bloc, o sub-specie de fani locali. Un bărbat la incerta vârstă 30-40, vine din sens opus. Zărindu-l pe ex-primar, îngaimă cu mare emoţie: "Bună ziua, ăăăăă..., bună seara, domnule Funar!". "Bună seara!", răspunde cald şi maiestuos dl. Funar.

Pentru înţelegerea etologică a acestei întâlniri, să presupunem că cele două personaje ar fi fost doi câini. Atunci căţelul care confundă, de emoţie, ziua cu seara, ar fi exprimat această emoţie gudurându-se temeinic, târându-se cu burta pe pământ şi agitând frenetic coada.

Aveam mâinile ocupate cu ţinutul ghidonului, fiindcă altfel aş fi bătut din palme şi aş fi scheunat ca foca, pentru a-mi exprima respectul faţă de respectul trecătorului la adresa fostului primar. Pentru cei care nu-şi mai amintesc, trecem rapid în revistă câteva din realizările lui Gheorghe Funar în calitate de primar: punerea ungurilor cu botul pe labe, bagatelizarea tricolorului prin afişarea lui pe toate gardurile (pardon, bănci şi stâlpi), executarea unei simple şi geniale capcane pentru unguri şovini în inima Clujului (toţi cei care veneau să caşte gura prea admirativ la statuia lui Matei Corvin ar fi căzut în această groapă), amplasarea unei sperietori pentru copii unguri sub forma unei magnific de hidoase statui a lui Avram Iancu (scopul scuză mijloacele),  punerea la adăpost sigur a lupoaicei, simbol al originilor noastre romane (doar nu era să rămână la în stradă, la vedere, s-o fure careva), punerea în valoare a Clujului istoric prin amplasarea unor monumente de o urâţenie subtilă (monumentul rezistenţei anti-comuniste, crucea de pe Cetăţuie, etc.), alungarea cotropitorilor străini veniţi cu intenţia de a investi bani (străini) în Cluj şi repectiv menţinerea Clujului în exact aceeaşi stare timp de zece ani (se ştie că progresul şi dezvoltarea sunt lucrul dracului).

Păi dacă ar fi fost Dânsul în continuare Primar în Cluj, îşi mai făceau ungurii Polus Center şi moldovenii Iulius Mall? Mai rămâneau şoferii Mănăşturului fără locuri de parcare prin centru din cauză de zone pietonale? Şi dacă avea Dânsul fondurile europene care nu se dădeau pe vremea aia, ar mai fi pus porcii ăia finlandezi de la Nokia piciorul în Apahida? Garantat că nu! În loc de ţeapa cu Nokia, am fi avut o bază militară anti-aeriană, cu ajutorul căreia ar fi fost doborâte toate avioanele Wizz Air (ungureşti, se ştie), cu care ne pleacă tinerii capabili din ţară şi se duc să lucreze pe bani de nimic la străini. Doar câteva exemple...

4 comentarii:

  1. hahahaha! un articol extrem de reusit, m-am distrat la fiecare rand (de mai multe ori)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Cred ca totusi am sa zambesc la gandul ca au trecut cei 12 ani cumva. Acum nu mai am nimic cu dl. Funar. Ce pot sa spun. Sper ca e multumit de ceea ce-a realizat in cei 12 ani in care a fost primar.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bine surprins momentul si mai ales atmosfera de pe vremea funariana.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc de comentarii, ma bucur ca v-a placut/amuzat.

    RăspundețiȘtergere