miercuri, 7 septembrie 2011

Depanatori, farsori şi miracole

Maşina de spălat automată este o facilitate a vieţii contemporane de a cărei însemnătate ne dăm seama abia când n-o mai avem. Deşi am spălat la viaţa mea mult "la mână", mai ales îm studenţie şi apoi pe unde am mai locuit, inclusiv în civilizata Canadă, tot pe meleagurile noastre am avut cele mai importante revelaţii legate de acest aparat electrocasnic. Dar să nu lungim vorba şi să intrăm în poveste.

Prima dată când a sucombat maşina de spălat automată m-a prins prost, într-o vineri, fiindcă aveam de spălat multă lenjerie pentru unitatea de cazare pe care o gestionez, adică Hospitalis. Am căutat pe internet depanatori şi în final am vorbit cu un domn foarte amabil, care după explicarea simptomelor, mi-a zis să ciocănesc periile de la motor. Am dibuit motorul, am ciocănit timid prin zonă, fără să fiu sigur unde ar fii periile respective.Misteriosul pântec al maşinii de spălat îmi dădea idescriptibile emoţii electrotehnice. N-am reuşit nimic, în afară de a mă demoraliza. Am sunat din nou depanatorul, pe care l-am programat pentru ziua de luni. Domnul a sosit punctual, cu trusa de scule, a demontat rapid un panou lateral, a scos cureaua de transmsie şi apoi mi-a arătat cu un chip trist rotorul: " E ars. Vedeţi aici, o lamelă este mai neagră, următoarea mai lucioasă, şi tot aşa." Am înghiţit în sec, m-am uitat cu regret la oxidările alternative şi m-am forţat să nu mă mai scarpin în cap.

N-am fost niciodată tare la electricitate, dar ce ştiam eu, ca un semi-analfabet al curentului electric, era că o bobina, ca aia de la motor, ori se arde, ori nu se arde. Cale de mijloc nu există. Sau aşa credeam eu. "Şi cât ar face un motor?" am bâiguit sfârşit, cunoscandu-mi lejeritatea portofelului. "Păi vreo două milioane jumate. Second. Dar momentan nu am." Discuţia a continuat pe un ton de priveghi, cu răposta maşină lângă noi. Am fost îndrumat spre o firmă de piese second hand şi spre un centru de dezmembrări electrocasnice. Am achitat 40 de lei consultaţia. Ce păcat că domnul cel amabil nu mă putea ajuta!

A doua zi, am bântuit în căutarea dezmembrărilor, fără succes. Am ajuns acasă şi, ca în transă, am reasamblat maşina de spălat. Am pornit-o. Minune! Minune mare! A funcţionat şi a terminat cu bine ciclul. Motorul pe jumătate ars funcţiona! Deci 40 de lei consultaţia şi vreo 10 pe benzină, am ieşit în 50. Onorabil. Un preţ modic pentru un miracol. Din partea mea, motorul putea să fie ars şi pe trei sferturi, şi pe cinci şesimi, şi pe nouă zecimi, important era că funcţiona!

După vreo două luni, în timp ce cu o mână vopseam 24 de geamuri clasice, cu celalată m-am gândit să mă eficientizez şi să spăl şi perdelele. Cu ajutorul maşinii de spălat, desigur! Din greşeală, am pus detergent manual. Spumă, nu chiar ca în fileme, dar destulă. Maşina a înţepenit. Cuprins de panică, am apăsat combinaţia de butoane pentru anularea ciclului. Am repornit-o. Băga apă în continuu. Na, că iar am omorât maşina! Tocmai acum, când abia o mutasem la Hospitalis şi nu mai trebuia s-o car acasă cu bicicleta! Oare fiindcă vopseam geamuri de Sfanta Mărie?!? Groaznic!

O săptămână am făcut toate manevele care mi-au trecut prin cap, cu frate-meu şi cu vecinul inginer. Maşina mergea, dar băga apă în continuu. Am chemat un alt depanator, care după cinci minute de măsurat (asta cu ajutorul unei alte scule care impune respect, un voltmetru cred), mi-a zis plin de compasiune: " E ars procesorul". "Şi?" Omul a clătinat din cap la modul negativ. "E foarte scump. Vreo 8 milioane". Să-ncărunţesc! Păi atâta costă toată maşina de spălat! Cum e posibil?...

În fine, m-am resemnat şi am întrebat cât face consultaţia. Omul era la fel de dezolat ca şi mine şi mi-a cerut doar sa-i achit parcarea. Am socotit că e prea puţin pentru constatarea celui de al doilea deces al maşinii de spălat şi am dat 15 lei. O pomană în speranţa secretă a unui al doilea miracol.

Aproape două săptămâni am folosit maşina la modul semi-automat. Adică o porneam, lăsam să alimenteze apă după ureche, apoi opream apa şi o porneam cănd trecea la etapa următoare. Asta insemna sa stau la panda cam de trei o pe ciclul de spalare. Important era ca functiona. O ascultam permanent cu urechea, sperand ca fasaitul de alimentarea cu apa sa inceteze. La un moment dat, dupa ce am mai desfacut-o de vreo 5 ori eu si frate-meu de vreo 2, s-a produs minunea. Masina a functionat normal. Normal! Fantastic! Inviase! procesorul cel prajit dadea comenzile corecte!

Trag concluzia ca masina de spalat are cam ca si pisca, vreo 9 vieti. Iar celelte concluzii va las sa le trageti singuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu