miercuri, 13 aprilie 2011

Unde duce bucuria paternă...


Istoria de faţă mi-a fost relatată de simpaticul prieten cunoscut sub numele de cod Stefan, Istvan sau Stefano. Din păcate, nu cred că voi putea s-o prezint cu atâta şarm ca şi el, dar mă voi strădui să fiu cât mai aproape de esenţă.

Clujenii  cu oarece vârstă îşi aduc aminte că între Piaţa Cipariu şi intersecţia cu Str. Traian Moşoiu fiinţa în vremurile de egalitate socialistă un bufet cu vreo 4-5 mese: Localul cu pricina poate mai există, dar nu am verficat. Oricum, ultima dată când l-am vizitat, acum vreo 6-7 ani, avea aceleaşi mese cu picior şi tejgheaua era frigiderul în care prin anii 70 erau expuse şniţele cu termen de garanţie aproape veşnic, la care se schimbau în cazurile de absolută necesitate doar frunzele de salată verde pe care erau prezentate. Mai aproape în timp de noi, locul şniţelelor a fost luat de beri populare, gen Bucegi sau Azuga.

În însorita lună iunie a anului 1970, în acest local intră cuprins de emoţie tatăl proapătului născut Istvan-Stefano, cu gândul să cinstească bucuria de a mai avea un fiu. Fiind ora prânzului şi o ocazie atât de specială, muşterii din dotare au consimţit cu delicateţe să consume alături de el şi alte băururi alcoolice decât cele care le alcătuiau în mod tradiţional principala masă a zilei.

Cu mâinile încărcate de un rând de halbe, fericitul tată face o manevră de întoarcere nesemnalizată, lovind uşurel un bărbat deloc vesel, proţăpit la coadă. Proaspătul tătic îşi cere scuze, dar domnul, adică tovarăşul cu capsa pusă mârâie ca răspuns o înjurătură legată atât de orginile anatomice, cât şi de cele etnice ale fericitului tătic. Care, într-adevăr, era de etnie. Nu se ştie exact derularea evenimentelor, fiindcă au fost extrem de rapide. Se ştie totuşi că un spectator plasat în afara "localului" putea viziona în secundele următoare zborul planat pe spate al tipului morocănos, ca urmare a forţei de împingere exercitată de un pumn în falcă aplicat de proaspătul tătic cu temeinicia omului obişnuit cu munca pe şantier.

Domnul proiectat violent pe spate era un căpitan de pompieri în civil, deci până la urmă un cadru militar, iar tatăl lui Istavan fiind de etnie, a fost admonestat  cu ajutorul legii. Astfel, a fost condamnat la 3 ani de închisoare. La sfârşitul cărora, Istan şi tatăl său s-au văzut pentru prima dată. Deşi bărbat matur, tătic la rândul său, Istvan are şi acum unele dificultăţi în a accepta că toată tărăşenia s-a datorat bucuriei paterne...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu